În loc de bun venit

„ Cel mai bun mod de a deveni plictisitor este de a spune totul” – Voltaire

Dar ce aș putea spune interesant ?

Cine nu a stat niciodată în fața unei coli albe de hârtie nu poate înțelege emoțiile prin care trece orice scriitor la începuturi – fie el și un simplu diletant ce-și începe un biet blog personal. De multe ori mă gândeam să scriu despre cum văd eu lumea, să o fac sincer, fără înflorituri și clișee literare, condensat dar nu telegrafic, cat mai sintetizat dar nu fără umor, scriind mai mult despre idei și mai puțin despre oameni.

Dar touși de ce și mai ales despre ce anume să scriu ? Nu sunt oare suficiente bloguri, nu s-au scris destule cărți ? Aceste argumente m-au ținut departe de scris și îmi pare rău acum că de fiecare dată când îmi încolțeau pornirile lirice, mi le retezam destul repede. Îmi spuneam că nu are sens să o fac, pentru că nu voi putea fi niciodată atât de genial încât să merite încercarea. Apoi mereu am fost convins de faptul că eu nu o să pot scrie despre ce se cere, sau ce se vinde. Și iată că deodată am început să pun pe foaie lucrurile despre care nu aș putea scrie, se pare că mi-era mai simplu așa.

Așadar cititorii mei nu vor fi mulți, dar vor fi oameni interesanți, plictisiți și ei ca și mine de clișee. Vor fi acei oameni sătui de formatori de opinie ipocriți ce vor să le vândă tot felul de chestii printre articole de umplutură, sătui de filosofi de canapea intoxicați de politic sau de monden și de restul de lucruri minore ale momentului. Nu voi concura nici cu blogurile erotice ce merg până la granița soft-porn și care mustesc de clișee plicticoase (sexualitatea e până la urmă un subiect destul de limitat), dar care adună trafic și îl fac pe autor să se îmbete cu apă rece. I won’t take the easy & boring road. Vor sta liniștite și gospodinele cu bloguri de rețete culinare, cele care ne destăinuie cu mare pompă din secretele ciorbiței de perișoare, rețetă aflată de la mama sau bunica, dar modificată în trendul fusion cuisine. Da, ghimbirul schimbă totul !

Am voie să mă răzgândesc ?

Da chiar, ia stai așa… aici cred că mai bine las o ușă deschisă. Poate că uneori voi aminti și de minunățiile culinare întâlnite prin preumblările mele prin lume. Nu ai cum să nu împărtășești despre nebunia de arome ce o regăsești de exemplu în bucătăria asiatică. Chiar și când crezi că le-ai văzut pe toate, mereu dai peste câte ceva ieșit din comun. Doar scriind despre asta și mi se face deja poftă de un Tandoori chicken sau Mushroom masala făcute ca la mama lor în Sudul Indiei…Sau, (mai știi ?) uneori la cererea publicului, o sa încep și eu să dau din casă – pardon, din bucătărie – că tot îmi place și mie să mai gătesc uneori. Însă promit că nu voi abuza de această nișă, e oricum inflație de wannabe chefs sau bucătărași ce visează să câștige Chefi la cuțite sau alte emisiuni TV la fel de plicticoase și fără sens.

Deși în general sunt un om destul de hotărât, vă previn că vor mai exista astfel de suceli și mofturi, cel puțin în primele articole, până o să îmi găsesc flow-ul scrisului. Tot cam pe-atunci voi scăpa sper eu și de romgleză, erori de typo sau chiar de rușinoasele scăpări gramaticale. Fiți vă rog indulgenți cu mine, treceți peste și vă promit că o să merite să-mi tolerați aceste neajunsuri. Viețile noastre ale tuturor sunt pline de instantanee interesante, de umor spontan sau involuntar, întâmplări cu tâlc pline de înțelepciune, de tot felul de momente ce pot fi adevărate diamante neșlefuite – sursă interminabilă de inspirație pentru un blog. Și știți care ar fi avantajul unei astfel de lecturi ? Păi în primul rând, un blog-jurnal este ceva foarte ușor de asimilat deoarece sunt lucruri palpabile, actuale, ancorate în prezent. Iar voi veți putea lua chiar parte la procesul creativ, îmi veți putea influența subiectele viitoare și direcția în care o va lua acest experiment interactiv, prin cometariile voastre, fie ele acide sau pozitive. Mă veți trage de limbă sugerându-mi să dezvolt anumite idei, sau mă veți critica atunci când voi cădea în clișee sau când scrisul meu va fi lipsit de substanță.

Peste un an mă voi bucura că am început astăzi

Și gata, știu și cu ce să încep: cu fragmente din jurnalul ultimelei mele mari aventuri asiatice. Am colindat aproape șase luni prin Asia și vă zic eu că am ce povesti. Veți afla mai întâi cu ce gânduri am plecat hai-hui astă-iarnă prin lume. Veți vedea prin ochii mei câteva instantanee din Dubai, India, Indonezia, Malaezia, Singapore, Vietnam, Arabia Saudită și Turcia. În unele locuri am stat cu lunile, în altele doar câteva zile. Ba prin Jeddah am trecut chiar ca gâsca prin apă cum se spune, având doar o escală episodică de ordinul orelor, însă chiar și de-aici am adăugat în tolbă o poveste interesantă. Fiecare țară vizitată, oraș sau doar aeroport prin care am trecut, m-a marcat cu câte ceva.

Nu vă voi reproduce integral și cu lux de amănunte firul acestei călătorii, voi sintetiza totul în câteva articole ce vor urma, tocmai pentru a nu plictisi. Priviți-o ca pe o introducere în universul meu și poate că mai apoi sper eu că mă veți urmări cu plăcere în aventurile ce vor urma și veți decodifica mai ușor felul în care văd eu lumea. Va fi interesant să editez acele scrieri și să le pun într-o formă potrivită care să se așeze frumos pe blog. Da, am să mă întorc cu câteva luni în urmă pentru a-mi putea motiva mai bine prezentul și pornirea asta exhibiționistă de a mă confesa. Și da, sper ca peste un an să nu regret că am făcut acest prim pas, ba din contră – să mă bucur și să recitesc cu plăcere primele mele rânduri de pe tonetavi.com

Este până la urmă un blog personal

Voi încheia acest prim articol introductiv recunoscând că am dat drumul la blog și pentru a mă ajuta în metamorfoza prin care trec. Este până la urmă un blog personal și trebuie tratat ca atare. Vreau să devin un om mai bun, mai optimist și mai atent la tot ce se întâmplă în jurul meu. Vreau să-mi cizelez scrisul și exprimarea, deoarece simt că am multe de spus și îmi doresc să pot fi înțeles ușor de câți mai mulți oameni. Vreau să converg spre un stil de viață sănătos și sustenabil și să îndrum și pe alții spre această direcție. Vreau să învăț să trăiesc în prezent, dar o voi face sedimentând ce a fost bun din experiențele prin care am trecut și încercând uneori să anticipez ce-mi va aduce ziua de mâine.

Și nu în ultimul rând, promit că nu voi fi vorbă lungă și voi încerca să nu vă plictisesc spunându-vă lucruri ce nu au nicio valoare. Voi încerca să răspund la comentariile voastre, însă vă previn că nu voi tolera bădărănia, atacurile la persoană sau spam-ul nesimțit. De asemenea, cei care comentează își vor asuma cele scrise.

Hai că de-abia începe 🙂