Când o conversație la o bere îți poate spune mai multe despre o țară ca un ghid de călătorie
- Spaniol?
- Nu, român.
- Unde e asta, Europa de Est?
- Da.
- Te-am auzit discutând cu soția și încercam să înțeleg în ce limbă vorbiți, că se-aseamănă cu a noastră. Noi aici, în Cabo Verde vorbim crioluo, care este compusă din elemente din diverse limbi africane, portugheze și franceze, cu influențe de dialecte europene și americane.
- Știu, iar noi românii vorbim o limbă latină, din aceeași familie cu portugheza și franceza, de aceea unele cuvinte le găsești asemănătoare.
- Mi-am dat seama. Eu sunt de-aici, dar trăiesc de ani buni în America. Bine, acum sunt din nou aici, după cum vezi. (Râde)
Este tuns foarte scurt, cu părul grizonat, cred că-i trecut de 50 de ani. Stăm pe terasă la Caravella și ne uităm cum soarele începe să coboare de după un nor răzleț. Soarbe cu poftă dintr-un pahar de grogue pontche de mel. Învârte paharul în mână, îi admiră reflexiile de caramel în bătaia soarelui și apoi mai ia o înghițitură zdravănă. - Ospătărița mi-a spus că e prea dulce așa simplu și mi-a stors puțină lămâie în el. A avut dreptate, dar tot e dulce și cu lămâie.
- Unde stai în America?
- Boston. Acum e frig acolo, e iarnă. Eu lucrez în construcții, iarna nu-i de lucru, stăm mai mult degeaba, așa că vin în Cabo Verde.
- Înapoi acasă, la origini.
- Da, sunt plecat de la 21 de ani în America, dar de 6 ani m-am întors în Sao Vicente. E frumos aici, e cald. Mi-am construit o casă în oraș și de fiecare dată când vin, am mereu câte ceva de făcut și de amenajat, nu mă plictisesc. Dar acum trag tare să termin că vine Carnavalul și vreau să fie gata.
Îi place să-și pună viața pe tejgea, să se destăinuie. Simt că o face cumva într-un scop terapeutic. Emigranții din Cabo Verde au o istorie lungă de migrație în toată lumea, în special în Europa și America de Nord. Mulți dintre ei au plecat în căutarea unor oportunități economice mai bune și a unui stil de viață mai ridicat. De asemenea, mulți dintre ei s-au întors în ultimii ani și au contribuit la dezvoltarea economică și socială a țării. - Pe cât este Carnavalul, pe 21?
Se gândește, numără pe degete și apoi îmi confirmă: - Da, pe 21, văd că știi, bravo. Trebuie neapărat să vezi Carnavalul, pentru că este cel mai frumos din lume, după cel de la Rio. Mandingas repetă în fiecare Duminică până la Carnaval, nu i-ai văzut pe străzi?
- Ba da, i-am văzut, sunt impresionanți!
- Daa, e frumos, sunt plini de energie, bucurie. Și apoi să vezi, în prima Duminică după Carnaval, este The Burrial Ceremony, în care mandingas plimbă un coșciug pe străzi și apoi îl aruncă în mare. Este o înmormântare simbolică a trecutului pentru a permite societății să renască, să se transforme și să aibă o nouă vigoare.
- Interesant, nu știam acest lucru.
- Ei bine, acuma știi. Dar trebuie să și vezi, o să-ți placă! (Râde)
Între timp nouă ne vine gustarea. Comandasem niște entradas de care și uitasem, atenți fiind la poveștile prietenului nostru. Toate mesele dinspre mare ale terasei fuseseră ocupate, așa că ne-am așezat la tejgheaua dinspre mare. Am câștigat astfel această plăcută conversație, de care probabil nu am fi avut parte dacă am fi stat singuri la una dintre mese. - V-am auzit vorbind despre morreia, atunci când studiați meniul. Este un pește ca un șarpe mare, dar foarte gustos, ați făcut o alegere bună.
- E doar o gustare, eram curioși, de aceea l-am încercat.
- Chiar și-așa, este foarte bun, dar aveți grijă că are multe oase. Vedeți muntele din stânga?
- Monte Cara, așa-i?
- Da, îi spune așa deoarece unii zic că se aseamănă cu chipul lui George Washington privind spre cer. Ei bine, după el, de-acolo din acea zonă este prinsă morreia.
- Am văzut într-o zi la pescari un ton uriaș, l-au tăiat în mai multe bucăți imense, pe care le cărau cu roaba.
- Da, se prind niște pești foarte mari în aceste ape. Un ton așa mare ca ăla pe care spui că l-ai văzut, în America se vinde cu câteva mii de dolari.
- Chiar așa?
- Nu te mint, există cerere mare pentru așa ceva. Și mă pricep la pești, tatăl meu era căpitan, lucra pe vapor. Prima oară m-a luat cu el în America la vârsta de 17 ani, dar nu m-a lăsat să rămân acolo. A doua oară când am ajuns în Boston, aveam 21 de ani și atunci mi-a zis să rămân și să nu mă mai întorc acasă până nu voi avea pașaport american.
- Și cum te-ai descurcat printre străini, erai foarte tânăr când ai ajuns?
- A fost greu, lucram în port la curățat peștele, cu un dolar pe oră. La negru, fără acte, fără permis de muncă. Acum lucrez cu 50$ pe oră și fac parte și din sindicat.
- Și te-ai întors acasă cu pașaport de America!
- Mai întâi a trebuit să mă căsătoresc. Soția mea este din Azore, din insula Terceira.
- Ți-a plăcut în Azore, ai văzut ce verzi sunt acele insule, comparativ cu Sao Vicente?
- Ai să râzi, dar nu am vizitat niciodată Azorele. Trec doar prin aeroport, căci trebuie să fac escală, schimb avionul. De aici până în Ponta Delgada există un zbor pe săptămână, iar de-acolo se zboară zilnic spre Boston.
- Nu ai avut curiozitatea?
- Soția a mai fost, eu însă de fiecare dată m-am grăbit să ajung la mine acasă în Sao Vicente. Uite, în fața noastră este insula Santo Antao. Ai fost acolo?
- Nu am fost, dar plănuim să mergem peste o săptămână.
- Eu n-am mai fost pe Santo Antao de 6 ani și e la doar 30 de minute cu ferry-ul. Vin aici an de an, stau câte 2-3 luni, dar mereu mă iau cu altele și uit să mă mai duc. Așa și cu Terceira. Dar tu trebuie neapărat să te duci, că este foarte frumoasă. Și încă un motiv foarte important să te duci: acolo se face grogue-ul! (romul local făcut artizanal din suc de trestie de zahăr) Acum au făcut și drum de-a lungul coastei, din Porto Novo, până la Ponta do Sol. Înainte trebuia să treci peste munte, pe serpentine și dacă ești slab de îngeri, nu este o experiență tocmai plăcută.
- Am înțeles eu bine, sunt două ferry-uri, așa-i?
- Da, sunt două. Unul pleacă la 8 dimineața și altul pe la 10. Dar e bine să-l iei pe ăla de dimineață dacă vrei să ajungi departe pe insulă, depinde acum unde vrei să te duci. Unde o să stați pe Santo Antao?
- Mai întâi ne-am gândit să ne ducem în Tarrafal, am auzit că sunt niște apusuri spectaculoase acolo. O să stăm câteva zile, apoi mergem pe Paul Valley.
- Acolo este cel mai frumos, pe acea vale. Ați făcut o alegere bună, dar să mergeți și la Ponta do Sol. E frumoasă insula, se aseamănă cu Madeira, asta dacă îți place muntele. Dar dacă îți place la plajă, data viitoare când veniți în Cabo Verde, să mergeți pe Boa Vista. Și lângă Boa Vista aveți Insula Sal, aceea este foarte frumoasă, toți turiștii merg acolo pentru surf și plajă.
- Da, dar noi am vrut la munte.
- Atunci o să vă duceți unde trebuie. (Râde).
Între timp, se mai duce o bere și un tip la fel de vesel ca amicul meu, intră și el în vorbă. - Uite, și el stă tot în Boston și a lucrat cu mine la curățat de pește în port. Vezi, nu are un deget, i l-a tăiat mașina.
Apoi, ne face cunoștință: - El e Jorge, iar el este prietenul meu din România!
Deja mi-am făcut prieteni, mă simt de-al casei. Citindu-mi parcă gândurile, îmi spune râzând: - Acum ai prieteni în Cabo Verde, data viitoare când ai să vii, ai să vezi că toate or să ți se pară mai ieftine și mai frumoase!
Related
1201 Views